Procesul de strunjire a metalelor este o operație de prelucrare mecanică prin eliminarea de așchii pentru a obține o formă și dimensiuni precise. Este un proces amplu utilizat în industria prelucrătoare de metale și implică utilizarea unui instrument numit strung.

Iată o descriere generală a procesului de strunjire a metalelor:

  1. Selecția materialului: În funcție de aplicația finală și cerințele specifice ale piesei, se alege un material metalic adecvat pentru strunjire. De obicei, metalele comune utilizate includ oțel carbon, oțel inoxidabil, aluminiu, cupru etc.
  2. Fixarea piesei în strung: Piesa de lucrat este fixată în mandrina strungului. Mandrina permite rotirea piesei în jurul axei sale și susține piesa în timpul prelucrării.
  3. Alegerea sculei de strunjire: Sculele de strunjire, cum ar fi burghiul sau unealta de tăiere, sunt selectate în funcție de operația de prelucrare necesară și materialul piesei. De exemplu, pentru a tăia materialul, se utilizează un burghiu, iar pentru a da o formă complexă sau pentru a efectua operații de finisare, se folosesc unelte precum un burghiu cu vârf de carbura de tungsten.
  4. Stabilirea vitezei de rotație și a alimentării: Viteza de rotație a piesei și viteza de alimentare a sculei sunt stabilite în funcție de materialul și dimensiunile piesei, precum și de operația de prelucrare necesară. Un control precis al acestor parametri asigură o prelucrare eficientă și de calitate.
  5. Prelucrarea propriu-zisă: În timpul strunjirii, scula este adusă în contact cu piesa în mișcare, iar așchii sunt eliminate pe măsură ce scula se deplasează de-a lungul suprafeței piesei. Operatorul controlează în mod constant procesul, monitorizând dimensiunile și finisarea pentru a obține forma dorită.
  6. Prelucrarea propriu-zisă: În timpul strunjirii, scula este adusă în contact cu piesa în mișcare, iar așchii sunt eliminate pe măsură ce scula se deplasează de-a lungul suprafeței piesei. Operatorul controlează în mod constant procesul, monitorizând dimensiunile și finisarea pentru a obține forma dorită.
  7. Operații suplimentare: Uneori, în timpul strunjirii, pot fi necesare operații suplimentare, cum ar fi filetarea sau canelarea piesei. Aceste operații sunt efectuate cu ajutorul unor scule speciale, cum ar fi tarozi și freze canelate.
  8. Finisarea și controlul calității: După finalizarea operației de strunjire, piesa este supusă unei inspecții vizuale și măsurătorilor dimensionale pentru a se asigura că se încadrează în toleranțele specificate. Dacă este necesar, se poate efectua o etapă suplimentară de finisare, cum ar fi rectificarea sau lustruirea, pentru a îmbunătăți aspectul și precizia piesei